Scurtă istorie

Dacă primele 2 generații au fost destinate cu precădere pieței interne românești dar și străine (RIC1 și RIC2), cea de-a treia generație (RIC3) era destinată mai ales exportului, între anii '85-90, în țări precum Polonia și Olanda. Această ultimă variantă se găsea în mai multe culori: albastru, negru, verde, roșu (după cum își mai amintesc unii nostalgici, posesori sau nu ai unor astfel de aparate). Culoarea standard era albă. Ulterior (aprox. 1987) au mai fost produse versiunile MiniRIC (negru, cu lanternă încorporată, pentru UL - unde lungi, respectiv 153KHz) și THOMAS (aprox. anii 1994). Iată mai jos câteva detalii unice din 'culisele' tehnice dinaintea lansării pe piață a acestui aparat:

Și acum puțin in istorie....înainte de toate:

'... Astfel, concepția și fabricarea primului radioreceptor portabil (tranzistorizat), de concepție proprie și integrat complet, ne-a dat multe necazuri în producție, acesta nefiind stabil și implicând durate inacceptabil de lungi pentru operațiile de reglare. Cum acest aparat era un sortiment obligatoriu din planul de stat, trebuia să facem orice pentru realizarea acestui obiectiv, cel puțin cantitativ. Cum eram deja la începutul lunii decembrie, am hotărât să amenajez un mare spațiu destinat montajului și reglajului acestui tip de aparat, mobilizând tot aparatul tehnic, inclusiv inginerii din serviciile de concepție. Fiecăruia i s-a dat o porție, adică sarcina montării și reglajului a unei cantități comensurabile. Operația a avut un mic randament, dar ea s-a încheiat cu bine în ultimul moment, adică în noaptea Anului nou, moment în care am sărbătorit cu toții acest eveniment în cadrul unei mese festive...'

declară prof. dr. ing. Dumitru-Felician Lăzăroiu, într-un interviu intitulat "Mărturii la 50 de ani de la înființarea "Uzinelor Electronica". (preluare: http://www.proradioantic.ro/?x=articole&id_stire=91) [1]

Specificații electrice și mecanice

Specificații generale:

1. denumirea: RIC - "Roland Ionescu Constructorul" (dl. Roland Ionescu a fost într-o perioadă directorul general al Întreprinderii Electronica) sau "Receptor Individual cu Cască - după autor / inventator (a se vedea [2] )

2. tip constructiv: amplificare directă - detecție cu 2 diode detectoare și amplificare cu tranzistoare cu germaniu (RIC1), apoi siliciu (RIC2) și circuit integrat cu funcție completă de receptor AM β U1014N (RIC3/Thomas)

3. alimentare cu energie electrică - 1 x baterie AA (1.5V)

4. audiție - monofonică, cască radio piezo, importată din Japonia, era introdusă într-o mufă jack mono, montată pe carcasa radioreceptorului, în partea de sus, dreapta (privire din față)

5. selecție post radio: manuală, o bară mică de ferită (material cu proprietăți speciale, substanță feromagnetică compusă din oxizi de fier și alte metale bivalente, de culoare neagră, în diferite forme) era culisată (cu ajutorul unui mic mâner de plastic) într-o carcasă paralelipipedică cu 3 secțiuni pe care erau înfășurate câteva zeci sau sute de spire din sârmă de radiofrecvență. Selecția gamei se realiza prin selecția butonului culisant UM1 sau UM2 (banda de unde medii, cu modulație de amplitudine AM, era "împărțită" în 2 secțiuni, din considerente constructive și limitări ale circuitului principal de acord probabil)

6. antena: încorporată, bara de ferită împreună cu bobina de acord constituiau antena

7. reglaj volum: selector manual de tip slider, cu 3 poziții: OPRIT, VOLUM1, VOLUM2. Acest lucru se realiza prin culisarea unor cleme de metal care realizau contact electric pe placa de circuit imprimat, în diferite puncte.

8. atașare de corp: prindere cu clips de plastic

9. producție: în primii ani, peste 15000 buc. (s-au construit inclusiv în orașul Pătârlagele, jud. Buzău, ulterior mult mai târziu producția mutându-se la Tehnoton Iași)

10. greutate: 75g (cu baterie)

11. dimensiuni: 85 X 45 X 23mm
    
    Mai jos, pliant original RIC3
    
    
     

Specificații electrice (pentru principalele 3 modele):

— circuite acordate: 2 (adăugarea unui capacitor în paralel cu cel principal, în tancul oscilator, realiza selecția UM1);

— game: UM1 -» 525 - 930KHz; UM2 -» 930 - 1605KHz;

— sensibilitate la intrare: aprox. 20mV/m (pentru 0.5mW putere audio);

— tensiune de ieșire: 60 - 200mV;

— distorsiuni de audiofrecvență: aprox. 15% (la 0.5mW putere ieșire);

— curent consumat din baterie: aprox. 20-25mA (RIC1) și max. 10mA (RIC2/RIC3);

— impedanța căștilor: 8 - 20 Ohmi (RIC1/RIC2) și aprox. 110 - 200 Ohmi (RIC3)

Modele comercializate

• RIC sau RIC1

Producție: aprox. 1983 - 1984. RIC1 a fost primul microradioreceptor din serie, fiind dealtfel și produsul cu care s-a testat piața internă.

Inscripție: Radio RIC (nu era specificată cifra 1 pe capacul frontal) sau Radio RIK (varianta englezească)

Arhitectura internă: etaj de intrare RF cu tranzistor cu canal - N de tip JFET, respectiv BF256(A), detecție dublă cu 2 diode detectoare (EFD 107) după 2 amplificări succesive de RF. Urmează preamplificarea de AF și etajul final de AF în contratimp cu tranzistoare cu germaniu (AC180/1AC181). Este de remarcat prezența termistorului.

Note:

• tensiunile continue specificate în diferite puncte pentru ușurința depanării;

• fișa tehnică conține și un tabel de echivalente pentru toți semiconductorii;

• linia punctată din schema electronică subliniază clar limita componentelor externe plăcii de circuit imprimat (bobina de acord, mufa JACK mamă de căști, bateria)
   

La o privire atentă în interior se poate observa numărul de serie al aparatului, lipit imediat sub locașul bateriei. Se observă cu ușurință capsulele metalice ale celor 2 tranzistoare cu germaniu, iar între ele, cu corpul montat înspre capacitorii cenușii, termistorul (cel albastru). Se mai pot observa cu ușurință capacitorii ceramici codați cu codul culorilor, cei stiroflex (partea de RF), diodele detectoare cu aspect de sticlă precum și capsulele tranzistoarelor cu siliciu. De remarcat că bobina de acord conținea 3 secțiuni, cu liță de radiofrecvență multifilară, deosebit de rezistentă în manevrare (am testat-o și noi). Sistemul de prindere al bateriei și al capacului dorsal nu este unul foarte eficient, deși nu apar deloc probleme la montarea bateriei.

La achiziționarea aparatului utilizatorul primea fișa tehnică și schema electronică, împreună cu căștile și dispozitivul, bineînțeles.



 

• RIC2

Producție: aprox. 1985 - 1987. RIC2 a fost, evident, o îmbunătățire a predecesorului, oferind un etaj final de AF cu tranzistoare cu siliciu, de producție proprie (IPRS Băneasa).
Inscriptie : Radio RIC2

Arhitectura internă: etaj de intrare RF cu tranzistor cu canal N de tip JFET, respectiv BF256(A), detecție dublă cu 2 diode detectoare (EFD 107) după 2 amplificări succesive de RF. Urmează preamplificarea de AF și etajul final cascadat, cu tranzistoare cu siliciu. Simplificarea etajului de AAF (amplificare de audiofrecvență) a redus, printre altele, consumul general de curent, la aprox. 10mA (ceea ce a mărit considerabil durata de viață a bateriei de numai 1.5V)

Note:

• tensiunile specificate în diferite puncte pentru ușurința depanării;

• fișa tehnică conține și un tabel de echivalente pentru toți semiconductorii;

• linia punctată din schema electronică subliniază clar limita componentelor externe plăcii de circuit imprimat (bobina de acord, mufa JACK mamă de căști, bateria).

La un studiu mai atent al plăcii cu componente se poate observa (după cum am constatat și noi) că pentru această generație cei de la Electronica au adoptat o tehnică de miniaturizare a întregului ansamblu. În afară de tranzistorul cu canal N - JFET de la intrarea de RF (capsula TO-92), toți ceilalți tranzistori sunt într-o capsulă considerabil mai mică (neidentificată de către noi) și cu un cod de marcare prescurtat. Echivalentele lor sunt probabil BC171/BC172 sau BC327/BC337. Sunt variante de RIC2 și cu tranzistorii în capsulă normală, TO-92.

Odată cu producerea RIC2 se pare că Uzinele Electronica s-au orientat spre export, introducând variantele cu culori diferite și tipărirea pozițiilor butoanelor în limba țării unde urma să se facă exportul. Un exemplu este varianta portocalie de mai jos, export probabil pentru Cehia / Slovacia.



 

Credit foto Călin Georgescu (cataling.blogspot.com)

În publicația foarte binevenită intitulată Almanah Tehnium 1988, la pagina 96 se găsește reclama publicitară a Uzinei Electronica, pentru acest produs, împreună cu schema electronică fără valori.




 

• RIC3

Producție: aprox. 1986 - 1988. RIC3 a fost ca și RIC2, o îmbunătățire, oferind simplitate în construcție și fiabilitate ridicată prin introducerea circuitului integrat β U1014N de producție IPRS Băneasa (Low Voltage AM Receiver - Catalog condensat IPRS Băneasa, p. 100).

Inscripție: Radio RIC3

Arhitectura: schema a fost amplu simplificată prin introducerea acestui circuit integrat, numărul total de componente electronice active și pasive ajungând la 13 (față de 34, în RIC2). Nu au fost luate în calcul la numărătoare bobina de acord/antena, bateria și mufa de căști.

credit scanări schemă și manual utilizare: http://www.cyberculture.ro

Note:

• tensiunile specificate în diferite puncte pentru ușurința depanării;

• fișa tehnică conține de data aceasta detalii despre bobina de acord, respectiv numerotarea capetelor acesteia (probabil aspect important pentru noul circuit integrat introdus) precum și configurația pinilor/terminalelor pentru β U1014N;

• linia punctată din schema electronică subliniază clar limita componentelor externe plăcii de circuit imprimat (bobina de acord, mufa JACK mamă de căști, bateria)

• sunt introduse noi variante de culoare: negru, albastru, etc.

Introducerea acestui nou circuit integrat a revoluționat lumea RIC-ului, probabil abordarea tehnică, operațiunile de întreținere, service și garanție eficientizându-se mult. După cum reiese și din poza 3, sunt montați condensatori electrolitici noi ca și sistem de producție. Componentele au dimensiuni mai reduse, totuși suprafața plăcii de circuit imprimat rămânând aceeași datorită sistemului de acord și reglaj.

credit foto: www.latrecut.ro

Un manual de utilizare însoțea RIC3, oferit odată cu vânzarea produsului. Acesta cuprindea instrucțiuni pas cu pas legate de folosirea aparatului.
Una din variantele pentru export, "pachet complet":


 

• MiniRIC

Producție: aprox. 1985 - 1987. MiniRIC a fost destinat recepției benzii de unde lungi UL = 153KHz; avea încorporată o lanternă cu un mic bec în partea de deasupra.

Inscripție: MiniRic (sau RIC4)



copyright poze MiniRIC: Asociația PRO Radio Antic

Arhitectura: conform datelor de pe proradioantic.ro, această variantă folosea un tranzistor și un circuit integrat (probabil tot β U1014N) iar circuitul imprimat a fost parțial modificat. Acordul era, din câte se pare, fix. Fabricarea și destinația acestui aparat se pare că a fost făcută special pentru postul de unde lungi de la Bod, cu acoperire națională.

mai jos, stația radio de la Bod, UL, cu acoperire națională (foto credit nextedu.ro)

 

• THOMAS

În anii 1994 Electornica București a produs și modelul RIC sub numele de THOMAS. Realizat după 1990, această variantă pare că utilizează (conform pozelor de pe www.proradioantic.ro) componente electronice de import (în caz că varianta din poza din dreapta de mai jos, interior, nu a fost recondiționată).

Casca radio de proveniență japoneză era importată. Este foarte probabil ca acest concept de radio miniaturizat cu o singură baterie să fi fost inspirat de revoluția arhitecturilor de tip TRF (tuned radio frequency receiver) introdus de Ferranti Semiconductors (ulterior GEC Plessey) prin celebrul ZN414 (1972), respectiv MK484 (Rapid Electronics Ltd.) și ulterioarele LMF501T și TA7642 (cu care am construit și noi receptoare pentru copii la Clubul Micilor Electroniști). Piața asiatică a "împrumutat" licența celor de la Ferranti UK. Necesitățile miniaturizării, în contextul existenței numeroaselor posturi de radiodifuziune cu modulație de amplitudine, cu precădere, a impus multor dezvoltatori și companii să aducă pe piață mini-radio-uri și dispozitive de ascultat posturile preferate ale cetățenilor.

Astfel s-au orientat probabil și Uzinele Electronica, întâi spre piața internă apoi cea europeană.

Acest articol a fost publicat prin documentarea noastră, atât la Clubul Micilor Electroniști cât și NEXTEDU, în articole și reportaje, cataloage IPRS Băneasa și publicații tehnice din anii 1980 - 1990.

În încheiere se poate spune (deși nu am posedat acest aparat) că RIC a fost și va rămâne un microradioreceptor ce poartă amintiri și trezește nostalgii în mulți dintre noi. Un gadget deosebit de portabil, prieten și companie bună la pescuit, în drum spre serviciu, în metrou/autobuz, la școală, sub plapumă, ascultând noaptea "Teatru radiofonic" la Radio România Actualități.

În speranța că veți găsi aceste rânduri interesante și folositoare, așteptăm comentariile și completările voastre, aici sau pe email-ul nostru.

Andrei @ NEXTEDU
 

Bibliografie:

A. online:

• www.latrecut.ro

• www.proradioantic.ro

• http://www.cyberculture.ro

• www.cataling.blogspot.com

• https://bazaranticar.wordpress.com

• interviul www.proradioantic.ro: "Mărturii la 50 de ani de la înființarea Uzinelor Electronica", de Dl. prof.dr.ing. Dumitru Felician Lăzăroiu

B. forumuri online:

• www.elforum.ro

• www.radioamator.ro

C. Publicații și reviste:

• Almanah Tehnium 1988 - p.96

• Catalog condensat IPRS Băneasa, limba engleză. p100